Amintirea lui e noua se-apropie de mine cu ochii de soare, a imbracat azi haina primaverii cu florile roz ce flutura in vant, si-a pus in par doar crengi de cais ca tu sa te ascunzi sub ele. Amintirea lui a inflorit in pomul crescut la mine in casa, chiar in bucatarie unde odinioara imi zambeau mainile tale indreptate spre sufletul meu. Amintirea lui va rodi maine ca un pom verde cu crengile vii, atunci eu voi culege fructele lui si hrana mea va fie mereu.
Inutil sa ma gandesc ca vreodata viata va decurge firesc, ca sentimentele reci si absurde vor fi ca soarele zilei de ieri. Totul in zori se sfarseste, visele albe in ochi se topesc facand loc schimbarilor zilei. e mult zgomot cu vaiet in jur azi soarele nu se vede din nori iar sufletul meu din nou s-a ascuns dupa razele palide, dupa izbucnirile reci.
S-au imgramadit intr-un colt amintirile acoperite cu vise albastre, au adormit de-atata uitare, doar umbra lor fina pluteste usor peste sufletul meu. Imi caut adapost in occhii albastri, azi i-am rugat sa lase o urma de soare si-n ochii mei ca-s tot mai grei.
.jpg)
