Ce mult ai imbatranit toamna,
pletele tale ca focul
azi au albit detot.
Stralucirea din ochii tai
s-a ascutit usor,
sprancenele au devenit 
niste covere vechi
ce stau cu teama paza
in calea stropilor grei.
Buzele tale suiera vantul
peste copacii 
cu brate intinse spre cer
rasare lumina-nserarii
imbracata in ganduri albastre
si sufletul meu
se duce departe 
odata cu tine.