André Rieu

André Rieu

Vara rosie

Ma desprind usor de trupul meu
se transforma in stropi de caldura,
picura pe caldaramul fierbinte,
se dezintegreaza sub focul amiezii.
Totul e ca un cuptor pregatit pentru paine,
ne-a surprins focul ce stapaneste in jur,
patrunde in minte ca filele cartii
pe care azi o citesc cu nesat.
Razele vii stralucesc peste tine,
lumineaza un gand nestiut,
scot la iveala dorinte mocnite
de cand tu ai ajuns la inima mea.
Copacii din parc poarta coroana luminii,
se pregatesc sa arunce doar umbre usoare,
peste batranul ce sta garbovit pe o banca.
Acolo in ganduri albastre
a regasit un suspin de iubire
si vrea sa -l alunge discret.
Soarele sta sa apuna pe banca
cu care m-am insotit de de-atatea ori
ca sa ascund visele noastre.

Starea de veghe

In starea de veghe pe care o simt
azi a intrat un vis de marire,
visez sa fiu stapana pe mare,
sa inscriu valurile in certificatul meu de proprietate,
sa adun scoicile dure si reci 
pentru depozitul meu de memorie.
As vrea sa revendic mirosul de alge,
a fost al meu cand tu existai,
ma urmarea de vara si pana in mijlocul iernii,
il regaseam in iulie cel cu vacanta 
cand o pornem la drum peste ganduri.
Maine nu stiu daca dorul de duca
va  dainui in sufletul meu,
astept aceasta clipa de ratacire 
sa-mi pastrez starea de veghe
ca sa mai simt freamatul marii,
sa vad albastrele aripi
ce se rotesc cu repeziciune in aer.
Va ramane in auz tipatul lor
peste simturile incalzite de soare.