Melancolii de toamnă

Pluteşte prin lume o mare de frunze
cu suflete triste, cu gânduri răzleţe,
mai speră să cânte un cântec de vară

dar totul e aripi si totul e dor.

E TOTUSI EL

Amintirea lui e noua
se-apropie de mine cu ochii de soare,
a imbracat azi haina primaverii
cu florile roz ce flutura in vant,
si-a pus in par doar crengi de cais
ca tu sa te ascunzi sub ele.
Amintirea lui a inflorit
in pomul crescut la mine in casa,
chiar in bucatarie
unde odinioara imi zambeau mainile tale
indreptate spre sufletul meu.
Amintirea lui va rodi maine
ca un pom verde cu crengile vii,
atunci eu voi culege fructele lui
si hrana mea va fie mereu.

INUTIL

Inutil sa ma gandesc ca vreodata
viata va decurge firesc,
ca sentimentele reci si absurde
vor fi ca soarele zilei de ieri.
Totul in zori se sfarseste,
visele albe in ochi se topesc
facand loc schimbarilor zilei.
e mult zgomot cu vaiet in jur
azi soarele nu se vede din nori
iar sufletul meu din nou s-a ascuns
dupa razele palide,
dupa izbucnirile reci.

SERTARUL AMINTIRILOR

S-au imgramadit intr-un colt amintirile
acoperite cu vise albastre,
au adormit de-atata uitare,
doar umbra lor fina pluteste usor
peste sufletul meu.
Imi caut adapost
in occhii albastri,
azi i-am rugat sa lase
o urma de soare 
si-n ochii mei 
ca-s tot mai grei.

Cat timp mi-ar trebui

Cat timp mi-ar trebui
Sa uit de mine si de noi,
Sa ma ascund sub umbra copacilor grei
Ca sa gasesc lumina
Cu care sa-mi acopar oftarile-n doi?


Cate brate ar trebui sa ma cuprinda
Ca sufletul meu sa renunte
La tot ce-a fost mai inainte
Cand ochii tai aveau sperante
Si straluciri de raze moi?


Ma-ntreb cum ar fi amintirea
De n-ar fi chinul departarii,
Cum ar fi valurile marii
Fara un strop de apa lin
Ce curge-n camp cu-albastru chin.

PRIMAVARA MEA INCEPE CU TINE

Pimavara mea e atat de departe
incat ma straduiesc uneori 
sa o ating cu lacrima 
din coltul ochiului deschis spre lume.
Primavara mea a plecat usor,usor
intr-o calatorie de viata,





de multa vreme o astept
cu sufletul inourat si trist 
sa se intoarca,
azi s-a ivit odata cu tine,
vad  iarasi verdele din frunze,
a izbucnit din fericirea noastra
.si va dainui peste ani.

Nu mai am timp

Nu mai am timpul de ieri
cand florile imi zambeu tacut,
acum verdele s-a preschimbat in alb
iar sufletul nu mai arunca scantei,
s-a imprietenit cu ploaia
marunta si grea.
Nu mai am timp
sa ascult soaptele noptii
clipele mele s-au dilatat
si-au devenit ani cu povara,
se pregatesc de balul final
am comandat rochia cu lumanari 
ce au o lumina albastra, mangaietoare si calda
cu care eu voi dansa
la balul cel lung al neintoarcerii.

Mama catre fiu

Cu tine-mi sunt gandurile
Mereu esti departe
Cu tine-au ramas visele
Acolo in noapte.

Cand stelele-s sus
Pe bolta albastra
Stii tot ce ti-am spus
In zbaterea noastra.

Ce multe-am visat amandoi
Cu inima ranita
Azi toate se-aduna in noi
Ascund clipa traita.

Tu treci mai departe
Cu aripi deschise
Iar eu m-ascund in noapte
Cu visele stinse.

Nu stiu unde e clipa
Cu aripi de soare
Ai dus cu tine ziua
Tot ce-a ramas ma doare.

La mine-s amintirile
Le-nchid in ochi de stele
Cu tine-s primaverile
Mereu ma-ntorc la ele.

Si cand voi adormi
Cu sufletul pe-o stea
De mine nu vorbi
Pastreaza taina mea.

Romantic Saxophone (HD)

OF, CE PUTERE MA APRINDE
RECI STROPII DE ARGINT AU APARUT
IN SUFLET SUNETUL REGE PATRUNDE
SI NU MAI STIU DE CE AM INCEPUT    DE CE AM INCEPUT ACEST REFREN
EL NU VA MERGE PANA LA SFARSIT
CACI S-A PIERDUT   UN SEMITON
 IN EL POATE-AM FI CREZUT.


Of, ce putere ma aprinde
Reci stropi cu straluciri albastre-au aparut
Si nu mai stiu de ce a inceput
acest fior ce ma cuprinde.
De ce am inceput acest refren
El nu va merge pana la sfarsit
Caci s-a pierdut un semiton
si nu mai stim de el.

Ganduri de iarna

One and Only - Adele (Lyrics)

Adele - Someone Like You

Ce pot să fac

Ce pot sa fac
ca să-ţi ating uşor mătasea genelor,
apoi s-alunec ca o umbră vara
peste petalele deschise ale gurii
să mă opresc într-o deschizătură moale.
Sunt ca un vânt din trista toamnă
ce bate-n poarta albei ierni
încă nu a deschis 
 e prea ocupată
cu pregătirea serilor albastre.
Iar apelez la stropii grei de ploaie
să-mi ţină locul lângă inima ta,
sa curga siroaie
pana la gandurile tale
pe care sa le vegheze
cu ochii mintii.

  

FRĂNTURI DE SUFLET

Iubirea ta a fost o lacrimă sărată

Din apa mării s-a-ntrupat,

A picurat în albia curată

Al unui râu în munte greu săpat.

Amintiri îmi umplu azi prezentul

Se împletesc cu ochii tăi de stea

Păstrez neîntinat amuzamentul

De a visa la armonia mea.

Azi în silabe imi ascund trăirea

Ori strâng din foşnetul de frunze câte-o rimă

Visez să întălnesc nemărginirea

Dar ea în fiecare clipă se comprimă.

Si fiecare sunet are-un rost

În simfonia gândurilor mute

Prin inimă se cerne tot ce-a fost

În ochi rămân doar umbrele marunte.

                  

UN SEMN

Ai venit ca un suflu de vânt
peste o mare liniştită,
nu ştii că o să-mi tulburi,
întinderea sufetului,
ori nu bănuieşi ce se ascunde în ea.
Ai venit tăcut ca un semn,
uşor ai spus că rămâi,
nu ştii că sufletul meu e amanetat
la magazinul grijilor zilnice.
Cine eşti tu să deschizi uşa inimii,
deşi e inchisă cu lanţurile anilor,
numai cu vorbe multe o poţi deschide.
Rămâi la mine ca un zâmbet
am nevoie de amăgirile tale
chiar dacă eşti doar numele iubirii.