UN SEMN

Ai venit ca un suflu de vânt
peste o mare liniştită,
nu ştii că o să-mi tulburi,
întinderea sufetului,
ori nu bănuieşi ce se ascunde în ea.
Ai venit tăcut ca un semn,
uşor ai spus că rămâi,
nu ştii că sufletul meu e amanetat
la magazinul grijilor zilnice.
Cine eşti tu să deschizi uşa inimii,
deşi e inchisă cu lanţurile anilor,
numai cu vorbe multe o poţi deschide.
Rămâi la mine ca un zâmbet
am nevoie de amăgirile tale
chiar dacă eşti doar numele iubirii.