Iubirea ta a fost o lacrimă sărată
Din apa mării s-a-ntrupat,
A picurat în albia curată
Al unui râu în munte greu săpat.
Amintiri îmi umplu azi prezentul
Se împletesc cu ochii tăi de stea
Păstrez neîntinat amuzamentul
De a visa la armonia mea.
Azi în silabe imi ascund trăirea
Ori strâng din foşnetul de frunze câte-o rimă
Visez să întălnesc nemărginirea
Dar ea în fiecare clipă se comprimă.
Si fiecare sunet are-un rost
În simfonia gândurilor mute
Prin inimă se cerne tot ce-a fost
În ochi rămân doar umbrele marunte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu